Posted in book review, books, carte, carti, carti 2015, carti 2016, carti 2017, carti interesante 2015, citit, jurnal de cititor, lectura, literatura, recenzie, Scriitori de azi şi de mâine, top carti

Cărți pe care le-am citit de mai multe ori (I)

2019222-1366x768-[DesktopNexus.com]

Ideea acestui mic articol mi-a venit astăzi, când citeam pentru a doua oară, dar la interval de 9 ani, romanul lui Sienkiewicz, Quo vadis. La a doua lectură înțeleg mai bine romanul și să știți că m-a fascinat din nou, dar mult mai profund. Apoi mi-am dat seama că sunt multe cărți pe care le-am citit de două ori și din câte țin minte, nu am ajuns până acum la lectura nr. 3 a unei cărți. Să vă enumăr câteva cărți citite și recitite. Nu se știe, dar s-ar putea să regăsiți printre ele cărți care v-a încântat și marcat viața într-un mod aparte.

Quo vadis – Henryk Sienkiewicz este romanul pe care îl citesc în prezent și lectura sa merge puțin mai greu din cauză că are două volume, iar eu sunt într-o perioadă foarte aglomerată. Este o carte dragă sufletului meu care m-a făcut să iubesc lectura abia în liceu.

Mândrie și prejudecată – Jane Austen  este cartea care m-a făcut să îndrăgesc literatura clasică britanică și pe această scriitoare. Astfel am citit cam tot ce a scris și aș mai reciti de sute de ori. Pentru că da, sunt omul care recitește atunci când simte nevoia.

Departe de lumea dezlănțuită – Thomas Hardy este o altă carte frumoasă și interesantă pe care eu o ador. După Jane Austen l-am descoperit pe Thomas Hardy și nu mare mi-a fost mirarea să descopăr un autor clasic britanic care scrie minunat.

Omul de aur – Jokai Mor este un roman complex, frumos și extrem de bine construit. Am descoperit acest scriitor maghiar tot în liceu și presimt eu că această carte va fi prima carte pe care eu o voi citi pentru a treia oară!

Dama cu camelii – Alexandre Dumas – fiul este un roman clasic francez cu o poveste minunată. Mi-a plăcut enorm și vă recomand să îl citiți, dacă nu ați făcut-o încă! Continue reading “Cărți pe care le-am citit de mai multe ori (I)”

Advertisements
Posted in book review, books, carte, carti, carti 2015, carti interesante 2015, citit, literatura, recenzie, Scriitori de azi şi de mâine, top carti

Piața Washington – Henry James

piata_washington_mic

Autor: Henry James

Naționalitate: americană

Titlu original: Washington Square

An apariție: 1880

Număr pagini: 240

Tip carte: roman clasic

Nota mea: 5/5

Henry James a fost un autor clasic american ce  a scris numeroase romane, cum ar fi Piața Washington, Portretul unei doamne, Daisy Miller, Ambasadorii, etc. Până să citesc Piața Washington, nu mai citisem nimic de acest autor și vreau să vă spun că așteptările mele legate de acest roman au fost întrecute.

ÎN PRIMA JUMĂTATE A ACESTUI veac, mai exact către sfârşitul ei, trăia în oraşul New York un doctor foarte căutat, care se bucura, într-o măsură neobişnuită poate, de preţuirea ce în Statele Unite a fost dintotdeauna acordată reprezentanţilor distinşi ai profesiunii medicale. 

Am citit cartea la sfârșitul lui 2015, dornică de noi descoperiri în materie de autori. Și cum prima mea dragoste a fost literatura clasică, am ales să citesc o carte scrisă de Henry James. Cartea prezintă povestea familiei Sloper, familie ce locuiește în New York-ul secolul al XIX-lea, mai exact în Piața Washington.

Din cauza lipsei mijloacelor de trai, a unei profesii, a unor resurse sau perspective sigure, faci parte dintr-o categorie din care ar fi imprudent să aleg pe soţul fiicei mele, o fată neajutorată, dar cu o avere frumoasă. Sunt pregătit să te simpatizez în orice altă calitate. Ca ginere însă, te detest.

Romanul este format din 35 de capitole, dar nu vă speriați, pentru că se citește foarte repede și nu depășește 240 de pagini (depinde și de ediția cărții, bineînțeles). Acțiunea începe lent, sunt utilizate descrieri ample ale doctorului Sloper și descrieri ulterioare ale Pieței Washington. Aflăm că familia Sloper este formată din doctorul Sloper și fiica acestuia, Catherine, alături de surorile medicului, doamna Penniman și doamna Almond. Continue reading “Piața Washington – Henry James”

Posted in books, carte, carti, carti 2015, carti interesante 2015, citit, lectura, literatura, recenzie, Scriitori de azi şi de mâine, top carti

Autori pe care i-am descoperit în 2015

În 2015 am citit o mulțime de autori până atunci necunoscuți mie și în cele ce urmează voi încerca să facă o listă cu o parte dintre acești autori și cu ce cărți am citit de la ei. Menționez că în cele ce urmează includ doar părerea mea și nu spun că anumite cărți nu sunt bune, ci doar că nu m-au atras pe mine sau nu sunt genul meu. Așa că aveți libertatea să le citiți și să decideți singuri dacă o carte vă place sau nu, fără să vă lăsați influențați de părerile altor cititori. Continue reading “Autori pe care i-am descoperit în 2015”

Posted in books, carte, carti, carti 2015, carti interesante 2015, jurnal de cititor, lectura, literatura, recenzie, Scriitori de azi şi de mâine, top carti

Impresii lectură DECEMBRIE 2015

În luna decembrie am reușit să citesc un număr de 7 cărți. Am citit autori noi pentru mine și cărți extrem de frumoase și interesante. În ordine cronologică, acestea sunt:

  • Soția călătorului în timp (Audrey Niffenegger) – este un roman destul de interesant, mi-a plăcut, însă nu pot să spun că m-a dat pe spate. Dacă dați click pe titlul cărții, veți putea citi recenzia făcută.

Continue reading “Impresii lectură DECEMBRIE 2015”

Posted in book review, books, carte, carti, carti 2015, carti interesante 2015, citit, lectura, literatura, recenzie, Scriitori de azi şi de mâine, top carti

Costandina. Uruma. Ce mult te-am iubit – Zaharia Stancu

constandina-uruma-ce-mult-te-am-iubit_1_fullsize

Autor: Zaharia Stancu

Naționalitate: română

An apariție: 2010 (Editura Litera)

Nota  mea: 5/5

Zaharia Stancu este un autor român foarte drag sufletului meu și încă de la lectura romanului Desculț și ulterior a romanului Pădurea nebună, am simțit o atracție deosebită față de cărțile sale. Sunt cărți care descriu viața simplă a țăranului român, descriu micile lor bucurii, patima și lăcomia pentru pământ, relațiile controversate dintre oameni (fie ei membri ai aceleiași familii sau nu) și descriu sufletul omului simplu de la țară, fără educație aleasă, dar care a învățat că supraviețuirea este o luptă zilnică.

Mătușa Uțupăr o povățuiește:

-Ia un ciomag și moaie-i spinarea, Mărio. Dacă-i moi bine spinarea, pleacă. 

– Mă tem că o omor și-mi putrezesc oasele în pușcărie. Îmi rămân și copiii pe drumuri, îi mai umple și păduchii. 

-Dacă n-o lovești în cap, nu moare. Să te ferești să n-o lovești în cap. Încolo, poți s-o bați oricând.  (Costandina)

Volumul despre care vreau să vă vorbesc acum este de fapt un volum ce conține trei nuvele care au un punct comun: personajul masculin principal (care este și narator) ce se  maturizează treptat și într-un mod destul de brutal. Iar acel personaj este Darie, copilul care înțelege de la vârste fragede ce înseamnă boala, moarte, lăcomia pentru pământ.

Când rost numele lui Allah se îndoi și-și lipi fruntea de nisip. De trei ori și-o lipi. Pe urmă se așeză ca mai înainte. Șalul care îi acoperea pieptul îi căzu. Rămase iarăși goală până la brâu. Roșii. Roșii și mă uitai înspre cai. Uruma culese șalul din nisip și-și acoperi pieptul. 

Titlul primei nuvele, Costandina, face referire la sora vitregă a lui Darie, Costandina, care vine la familia ce a crescut-o pentru a cere pământ. Și deși se ceartă cu ceilalți, este bătută și jignită, pune pământul mai presus de propria viață. Iar această imagine a femeii care se trântește pe jos (la propriu) pentru a obține o bucățică de pământ, este cruntă, dar incredibil de bine nuanțată. Pământul (la fel ca în Ion sau Moromeții) este cel care împarte oamenii în două mari categorii: cei bogați și cu pământ, și cei săraci care mor de foame.

În tinerețea mea depărtată, am petrecut câteva luni în acest ținut straniu. Povestea pe care ați citit-o nu e decât un ecou târziu al unor întâmplări trăite atunci, simplu, dar intens. Întâmplări, fericite și nefericite, care au lovit adânc, poate de moarte câteva biete inimi omenești, vai, atât de omenești!

Titlul celei de a doua nuvele din volumul de față, Uruma, urmează o altă temă interesantă: aceea a primei experiențe amoroase a lui Darie. Uruma este numele unei tătăroaice care îi sucește fără să vrea mințile lui Darie, iar aceste prezintă pe tot parcursul nuvelei imaginea ademenitoare a fetei care exercită o puternică atracție asupra lui.

În Ce mult te-am iubit, Darie este deja matur, plecat la București și este surprins întors în sânul familiei cu ocazia nefericită a morții mamei sale, Maria. Ce mult te-am iubit se referă la vorbele pe care tatăl lui i le spune mamei aflată în sicriu. Țăranul sărac și simplu este surprins aici în plină efervescență sufletească, el nefiind obișnuit să își exteriorizeze sentimentele față de femeia pe care a iubit-o enorm. Iar simplul gând că există oameni care nu au spus niciodată “te iubesc”ființei dragi…mi se pare ceva ieșit din comun. Stilul lui Zaharia Stancu este incredibil de captivant.

Toată lumea care a ținut s-o petreacă pe mama până la cimitir se înghesuie în jurul mormântului proaspăt, care se asemuie cu un cuptor de brutărie, și în care va fi așezată mama, cu sicriul ei, pentru a se odihni, pentru a putrezi, pentru a deveni țărână.

Am adorat acest volum, l-am citit pe nerăsuflate și nu pot decât să vi-l recomand cu tot dragul. Din toate cele trei nuvele, cred că cel mai mult mi-a plăcut prima, Costandina, și cred asta deoarece mi s-a părut și cea mai tulburătoare. Nu vă așteptați la un volum vesel, nu vă așteptați la niște scrieri ușurele. Așteptați-vă la o radiografie, dacă o pot numi așa, a sufletului țăranului roman, surprins în mediul său de viață. Vă aștept cu păreri despre aceste nuvele sau despre orice altă scriere a lui Stancu.

Posted in book review, books, carte, carti, carti 2015, carti interesante 2015, citit, lectura, literatura, recenzie, Scriitori de azi şi de mâine, top carti

Mama – Pearl S. Buck

mama pearl

Autor: Pearl S. Buck (Pearl Sydenstricker Buck)

Naționalitate: americană

Titlu original: The Mother

An apariție: 1933

Număr pagini: 304 pagini

Nota mea: 5/5

PREZENTARE

Mama este povestea unei femei aparent neînsemnate, dintr-o lume îndepărtată şi îngropată în istorie. Romanul zugrăveşte într-un limbaj viu portretul unei femei sărace dintr-o regiune rurală a Chinei. Mama cea anonimă, asemenea celorlalte personaje feminine din carte, este o reprezentare a milioanelor de femei „fără chip” din spaţiul rural. Pe măsură ce tradiţiile străvechi, pe care ea însăşi le urmează cu sfinţenie, încep să se lovească de idealurile epocii comuniste, eroina se vede silită să-şi găsească echilibrul în faţă noului rol pe care ţărănimea chineză trebuie să-l joace.

„Graţie extraordinarei sale intuiţii, Pearl S. Buck a pătruns în mintea şi în sufletul unei ţărănci chineze, descoperind şi apoi împărtăşindu-ne valorile primordiale ale existenţei.” (The Times Literary Supplement)

„Pearl S. Buck are meritul incontestabil de a fi pus în lumina vieţile unor oameni neştiuţi, cărora le-a conferit un destin universal.” (The New York Times)

PĂREREA MEA

Pearl S. Buck  a fost o scriitoare americană de ficțiune istorică, a primit Premiul Nobil în 1938 și este autoarea romanelor Mama, Înger luptător, Ogorul, Good Earth, Pavilionul femeilor, Vânt de răsărit, vânt de apus, etc.

Însă mama îşi făcea nestrămutată treaba, cu chipul calm şi tihnit. Da, era atât de tăcută de parcă nici nu auzea forfota copiilor, a băiatului şi a fetiţei de colea, şi parcă nu auzea nici vocea bătrână şi interminabilă. Se gândea că, într-adevăr, stătuse puţin mai târziu în seara aceasta. Aveau o învoială care trebuia făcută la câmp în primăvară şi stătuse să culeagă ultimul rând de fasole.

Romanul Mama este fără discuție una dintre cele mai bune cărți citite în 2015 și cred că una dintre cele mai tulburătoare cărți citite vreodată. Cartea spune povestea unei femei sărace din China care înfruntă treptat neajunsurile vieții și este o eroină pentru timpurile dominate de comunism. Ceea ce mi s-a părut foarte interesant este faptul că personajele cărții nu au nume, sunt păstrate de scriitoare anonime și sunt acele personaje fără chip și identitate care nu au rolul să impresioneze prin nume și identitate, ci prin povestea vieții lor. Am ales să citesc această carte pentru că auzisem multe păreri bune despre ea și luându-mă după titlu, mi-am amintit de o altă carte care se numește tot Mama, dar pe care încă nu am citit-o. (scrisă de Maxim Gorki). Continue reading “Mama – Pearl S. Buck”

Posted in book review, books, carte, carti, carti 2015, carti interesante 2015, citit, lectura, literatura, recenzie, Scriitori de azi şi de mâine, top carti

Nono – Renata Carageani

nonomio

Autor: Renata Carageani

Naționalitate: română

An apariție: 2012

Nota mea: 3/5

PREZENTARE

Aventură, umor şi judecăţi de valoare. Cum arată oamenii, văzuţi din perspectiva amuzantă a unor personaje care nu le ajung nici până la genunchi. O societate bizară formată dintr-un ursuleţ de pluş fugit de acasă, maidanezi conduşi de un câine-colonel şi pisici aristocrate ajunse pe drumuri analizează şi trage concluzii inedite despre lumea oamenilor.

Poate că nu sunt prea deştept, dar cât am stat acolo, în magazin, am observat că oamenii sunt de două feluri: mari şi mici. Nu ştiu de unde îşi iau oamenii mari oameni mici, dar au mare grijă de ei, să nu cadă, să nu plângă. Fac aproape orice să nu-i supere. Micii strigă la ei “mama” şi vorbesc o altă limbă decât a noastră, pe care marii o înţeleg. Am discutat odată problema asta cu prietenul meu. El susţinea că oamenii mici sunt cei mai importanţi. Cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai importanţi. Avea o teorie, complicată pentru mine, cum că adevăraţii stăpâni ai lumii sunt cei mici, că li se îndeplinesc toate dorinţele. Aici nu puteam să-l contrazic, văzusem cu ochii mei. Era suficient ca un prichindel să arate cu degetul spre rafturi şi unul dintre ai noştri pleca pentru totdeauna. Şi nu zicea decât “mama!” şi arăta către noi. 

PĂREREA MEA

Apărut în 2012, Nono este romanul de debut al scriitoarei Renata Carageani și deși are numai 168 de pagini, nu am citit-o atât de repede pe cât mă așteptam. Îmi doream de foarte mult timp să citesc această carte, citisem multe păreri pozitive despre ea și aveam impresia că este o poveste potrivită anilor copilăriei.

Gândul că al putea fi nemuritor mă înspăimântă. Îmi trebuie ceva, ca o lovitură de teatru.

Titlul este foarte înșelător și spun asta pentru că Nono, ursulețul inocent care abia acum descoperă lumea înconjurătoare, este mai mult decât o jucărie pentru copii. Cartea nu este una pentru cei mici, ci este mult mai complexă decât pare.

N-am avut vreme să notez un cuvințel. Muncim ca niște nebuni. Dormim cu rândul. De data asta o să păcălesc somnul ca să scriu câte ceva în memorie. Mi-e teamă să uit.

Nono este personajul principal acestui roman scurt și este un ursuleț aflat în plină criză de identitate. Da, ați auzit bine: criză de identitate. Cartea cuprinde mai multe teme, de la prietenie, încredere sau căutarea identității proprii. Nono renunță la confortul din sânul unei familii și ajunge să hoinărească pe străzi alături de câini și pisici, ajungând răsfățatul grupului.

Dacă Raiul e într-adevăr o lume specială, așa cum am înțeles eu din anumite filme, unde iarba e ca mătasea, copacii sunt înfloriți, soarele strălucește pe cer și niște ființe albe, cu aripi, te ajută să fii fericit, atunci am ajuns. 

Continue reading “Nono – Renata Carageani”