Posted in book review, books, carte, carti 2016, citit, lectura, lecturi ianuarie, literatura, recenzie, Scriitori de azi şi de mâine, top carti

Teodosie cel Mic – Răzvan Rădulescu

teodosie-cel-mic-de-razvan-radulescu-2006-p30758-0

Autor: Răzvan Rădulescu

Naționalitate: română

An apariție: 1996

Număr pagini: 440

Nota mea: 4/5

Tip carte: fantasy

Răzvan Rădulescu este absolvent al Facultății de Litere, și al secției de Regie de operă a Academiei de Muzică. A fost membru al cenaclului Universitas, condus de Mircea Martin. În perioada 1991-1994, a fost lider de opinie al cenaclului Central și apoi al cenaclului Litere condus de poetul și prozatorul Mircea Cărtărescu.

Teodosie nu înţelesese nimic din discuţie şi pe deasupra se simţea şi foarte nedreptăţit de ultimele cuvinte ale Bufniţei. „Ba ea n-a muncit deloc.” Avea sentimentul nelămurit că, pe deasupra capului său, între Bufniţă şi Otilia avusese loc un schimb de subînţelesuri privind fapte de o anume importanţă şi că aceste fapte îl priveau, într-o mare măsură, pe el. Kaliopi îl bătu pe umăr, protector:

  — Te voi recompensa. Haide la mine în cămară şi acolo ai să-ţi alegi ce căpşună vrei.

Am citit prima dată acest roman în 2008, în primul an de Litere pentru un un curs de literatură comparată. Țin minte că îmi plăcuse, mă fascinase destul de mult, dar până de curând am avut impresia că i-aș putea găsi acestui roman și câteva minusuri. Și cred că acum, la cea de a doua lectură a acestei cărți, am clarificat câteva îndoieli pe care le aveam. Nu doresc să fac o recenzie negativă, ci mai degrabă să spun sincer ce cred eu despre acest roman fantasy. Romane fantasy nu prea am citit până acum și nu pot spune că sunt specialistă în acest domeniu, dar după umila mea părere, acest roman putea fi construit un pic mai bine.

Pe Teodosie îl impresiona felul politicos în care i se vorbea. Teoretic, ştia că aşa trebuie să i se vorbească, în calitatea lui de prinţ moştenitor, dar nimeni până atunci nu ţinuse să dea curs protocolului. „Adevărul e că dacă Otilia sau Pisicâinele mi-ar vorbi aşa, m-aş tăvăli pe jos de râs.”

Stilul cărții mi s-a părut puțin greuț și spun asta pentru că mi-a fost greu la un moment dat să urmăresc dialogul fără noimă al unor personaje. Dacă la prima lectură aveam impresia că acest roman este unul extrem de bun, acum cred că este bun, dar cu mici excepții.

Minotaurul scosese din cămară un coş de nuiele, îl umpluse ochi cu ciuperci şi îl privise gânditor câteva ceasuri bune. Apoi, asudat în urma căldurilor de peste zi şi obosit de cele câteva ore pe care i le răpise corespondenţa (Minotaurul îşi caligrafia întotdeauna scrisorile sale către avocaţi sau către cine se nimerea), luase un săpun cu glicerina din vraful de săpunuri cu glicerina adunate de-a lungul vremii şi decisese să facă o baie.

Tema cărții este una fantastică, urmărindu-se destinul interesant al lui Teodosie cel Mic, moștenitorul la tron. Este îngrijit de Pisicâinele Gravril, un fel de hibrid pisică-câine-om, care o face pe dădaca și nu ezită să îl tragă de mânecă pe acest copil inocent și naiv. Multe dintre personaje sunt neobișnuite și țin de sfera fantasticului, iar tot ce fac acestea ține de aceeași sferă. Spre exemplu, bufnița Kaliopi (înzestrată cu calități omenești) deține o căpșunărie în care experimentează tot ce ține de căpșuni. Pe de altă parte, minotaurul Samoil deține o ciupercărie, loc în care există tot felul de ciuperci ciudate. Fantoma Otilia nu este de fapt o fantomă, ci o creatură destul de extravagantă pentru un spirit. Se va isca la un moment dat în carte un conflict aparte care va schimba viața multor personaje.

— Nu mai trageţi, săriţi mai repede dincolo, gâfâi Pisicâinele în timp ce învârtea săbiuţa în faţa lui ca să ţină la distanţa un suliţaş îndrăzneţ. Când morişca pe care o vedea în faţă îi captură suliţaşului privirea, Gavril îi reteză scurt capul, apoi, dintr-un salt, se sui pe scăriţa hidroconului mişcare înţeleaptă, căci altminteri maşina de asalt l-ar fi călcat. Otto auzise probabil zgomote pe carcasa vehiculului său, aşa că acum executa viraje strânse, pentru ca inerţia să-l arunce pe-atacator în glod. Însă Gavril apucase scara metalică şi nu avea de gând să-i dea drumul. Ba, mai mult, avansa, cu intenţia vizibilă de a deşuruba turela.

Acțiunea cărții mi s-a părut un pic ciudată și consider că se putea introduce un dialog între personaje mult mai bine pus la punct. Teodosie, călare pe Marele Monstruleț, oferă cărții la final o notă pașnică. Practic, dacă veți citi romanul, veți vedea o multitudine de ciudățenii ce stau la baza cărții, iar asta este partea fascinantă a sa. Dar pe de altă parte există amănunte trase parcă de păr, în care acțiunea stă pe loc. Cu toate acestea, dacă vreți să citiți un roman fantasy văzut de ochii unui autor român, vă recomand să o faceți. Chiar dacă pe mine nu m-a impresionat atât de tare, nu înseamnă că toți avem aceleași gusturi.

 

Advertisements

4 thoughts on “Teodosie cel Mic – Răzvan Rădulescu

  1. Salut!De curand am terminat o recenzie la aceasta carte.Sunt de acord cu tine are minusuri,dar are si unele ”ciudatenii”interesante ce constituie nota deosebita.Mie una personajele mi-au placut desi nu-mi venea sa cred ca-i fantasy nu dupa descrierea de pe coperta.Nu vreau sa sune a lauda dar eu am citit un pic de fantasy si spun ca nu e cine stie ce,dar tinand cont ca scriitorul a fost primul din ce am citit eu care a aborat fantasy-ul la noi sunt mai indulgenta.Nota mea ar fi 8.5/10 pentru incurajare desi s-ar apropia mai degraba la 7-7.5.Felicitari pentru recenzie!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s