Posted in carte, citit, lectura, literatura, recenzie, Scriitori de azi şi de mâine

Roșu și negru – Stendhal

19178_6096

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Naționalitate: franceză

An apariție: 1830

Titlu original: Le Rouge et le Noir

Nota mea: 3/5

Am citit acest roman de curând pentru a doua oară. Prima  dată l-am citit când eram în liceu și știu că m-a fascinat  foarte tare. Visam alături de Julien Sorel, mă transpuneam în  pielea doamnei de Renal.Am fost vrăjită de carte până la această  a doua lectură a cărții. Vraja parca s-a rupt, am revenit cu  picioarele pe pământ și parcă nu m-a mai fascinat atât de tare. O să vă întrebați poate de ce.Cred ca acum am văzut cartea cu  alți ochi, între timp am parcurs mai multe cărți și am înțeles  mai bine ce înseamnă o carte valoroasă și interesantă. Nu zic că Rosu și negru nu este un roman valoros, însă este scris într-o manieră clasică, Stendhal scria în secolul al  XVIII-lea, iar asta a dus la o lectură anevoioasă. Este un roman foarte valoros mai ales pentru perioada în care a fost scris.

 Dragostea pornită din cap este, fără dar şi poate, mai plină de înţelepciune decât cea izvorâtă din inimă, dar n-are decât clipe de înflăcărare; ea se cunoaşte prea bine, se cercetează neîncetat; în loc să zăpăcească mintea, e clădită numai pe raţiune.

 Au fost totuși și aspecte interesante ale cărții. Pentru cei  care nu știu, Julien Sorel are o poveste interesantă, trece de  la o existență vitregă și necruțătoare până la faza vieții în  care se îndrăgostește și trăiește iubiri interzise. Pentru el  începe maturizarea, începe să perceapă societatea în care  trăiește ca o realitate furibundă și întelege că nu se poate  adapta atât de ușor la cerințele acesteia.

 Curăţia sufletească, lipsa oricărui simţământ de ură prelungesc, fără doar şi poate, durata tinereţii.

Primarul din Verrieres, domnul de Renal, dorește să angajeze un  preceptor pentru cei trei fii ai săi. Julien Sorel, un tânăr de  19 ani, plin de năzuințțe (dorea să ajungă preot) și cu o viață aspră, ajunge în casa primarului. Julien este disprețuit de cei doi frați mai mari și de propriul  său tată, care îl umilesc și îl bat din cauza pasiunii sale  pentru învățat. Tânărul exercită o fascinație aparte asupra  soției domnului de Renal, care este fermecată de prezența  plăpândă și aproape feminină a tânărului Sorel.

 Un drum e oare mai puţin frumos fiindcă sunt spini în tufişurile de pe margini? Călătorul trece mai departe şi lasă spinii urâcioşi să rebegească în drum.

Romanul nu este atât de ușor de citit cum pare la prima vedere, existând o mulțime de pagini pline de descrieri care, cred eu,  puteau fi suprimate de scriitor. Cu toate acestea, recomand cartea oricui vrea să citească  povestea unui destin cu un final aparte. Vă las să vedeți singuri ce fel de final.

 Cel mai rău lucru la puşcărie e că nu poţi încuia tu uşa.

Urâţenia face impresie puternică asupra unui suflet născut să iubească ceea ce este frumos.

Advertisements

4 thoughts on “Roșu și negru – Stendhal

  1. Şi eu tot prin liceu am citit cartea, şi ţin minte că mi-a plăcut enorm! Nu ştiu cum de atunci aveam răbdare şi-mi plăcea să citesc cărţi de 500-600+ pagini, iar acum nu. :)) Dar vreau să recitesc şi eu Roşu şi Negru, preferabil până se încheie anul. Sunt curioasă să vă dacă îmi mai place la fel de mult, mai mult sau deloc.

    1. Unele carti nu ne mai par la fel cand le recitim, desi eu am trait si senzatia inversa, adica sa imi placa mai mult o carte cand am recitit-o!Domnisoara Christina a lui Eliade a fost cartea 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s