Șoapte – Dean Koontz

666397912313401675924273-133456-700_700

Autor: Dean Koontz

Naționalitate: americană

Titlu originalTrasnoche Vudú (titlul in engleză: Whispers)

An apariție: 1980

Număr pagini: 464

Alte cărți citite ale aceluiași autor: nu

Gen carte: horror, mister, thriller

Nota mea: 5/5

Dean Koontz este un autor american de succes ce  a scris numeroase romane horror și thillere. Dintre acestea, s-au tradus la noi romanele Trăiește noaptea, Invazia, Chipul, Șoapte, Unicul supraviețuitor, Cu sufletul la gură, Soțul, Cursa, etc.

Forţele care ne afectează viaţa, influenţele care ne formează şi ne modelează adeseori se aseamănă cu nişte şoapte într-o încăpere îndepărtată, şoapte ce nu se lasă descifrate şi sunt extrem de greu de sesizat. (CHARLES DICKENS)

Mi se pare foarte dificil să fac o recenzie cum trebuie acestei cărți și spun asta pentru că este o carte extrem de tulburătoarea și mă tem că nu voi putea spune toate impresiile mele despre ea suficient de bine încât să vă dați seama că este un roman extraordinar. Până acum nu am mai citit nimic de Dean Koontz și nici nu auzisem de numele său sau de vreun roman al său. Am achiziționat din pură întâmplare romanul Șoapte, dorind să fac cunoștință cu autori noi pentru mine. Pentru amatorii genului horror/thriller/mister vreau să le spun că acest roman va fi foarte captivant. Iar pentru care nu prea au citit un astfel de gen de carte, le spun că trebuie să o facă!

Ea se temea de el. Deşi ştia cum să se întoarcă din mormânt, totuşi se temea de moarte. Ori poate ştia sau simţise că de astă dată nu va fi în stare să revină printre cei vii. Frye avea de gând ca de data aceasta să se ocupe de cadavru cu mult mai mare grijă decât de corpurile celorlalte femei în care ea se încarnase. Să-i smulgă inima. Să înfigă un ţăruş în ea. Să-i taie capul. Să-i umple gura cu usturoi. În acelaşi timp, intenţiona ca la plecare să ia cu el capul şi inima, să îngroape cele două sinistre trofee în două gropi separate şi ascunse, pe pământul sfinţit a două cimitire, departe de locul în care putea fi înmormântat corpul.

Stilul cărții este unul ușor, accesibil, cele 400 și ceva de pagini se citesc foarte repede (așa că nu vă speriați de dimensiunile sale) și tot ce se întâmplă în carte nu vă va face decât să vreți să aflați tot mai mult. Așa că nici nu veți ști când dați pagina. Veți fi prea absorbiți de acest roman.

Ţipând şi scuturându-se cu disperare, se întoarse bâjbâind la pat, îl găsi prin întuneric, luă lampa de pe noptieră, se întoarse cu ea la fereastră şi, folosind-o ca pe o rangă, sparse geamul. Aruncă lampa, căută încuietoarea, o găsi, o zgâlţâi, îşi zdreli încheietura unui deget în încercarea de a debloca încuietoarea, apoi deschise obloanele, răsuflând uşurat în clipa în care lumina inundă mansarda.

Una dintre temele cărții este, în opinia mea, alienarea mintală și influențele anumitor întâmplări nefericite petrecute în copilărie asupra psihicului uman. Aflăm  multe detalii despre modul în care gândește un criminal, ce dorințe are, dar și ce fel de frici. Interesant până acum, nu? Ei bine, cartea m-a tulburat foarte tare încă de la începutul ei.

Asta a mai liniştit-o puţin, dar a continuat să fie obsedată de chestia cu diavolul. Aproape ajunsesem la concluzia că, într-adevăr, credea în ceea ce spunea şi mă bătea gândul să chem doctorul ca s-o consulte. Apoi s-a calmat. A părut că-si vine în fire. Sau, poate, s-a plictisit de gluma aceea. În orice caz, n-a mai suflat o vorbă despre demon. Din acel moment s-a purtat normal timp de vreo săptămână, până în ziua în care şi-a luat copiii şi a plecat.

Sinceră să fiu, nu mă așteptam la o carte atât de bună și de palpitantă, dar trebuie să mărturisesc că mi-a întrecut așteptările cu mult. Titlul cărții este legat de unul dintre personajele masculine negative ale cărții, iar contextul în care aceste șoapte apar este unul profund misterios.

Acum, nu mai simţea nimic din vechiul miracol, fiindcă ochii celuilalt Bruno nu-i mai întorceau privirea. Cu toate acestea, însuşi faptul de a se uita adânc în ochii morţi ai celuilalt îi reînviau cumva amintirea unităţii absolute de odinioară dintre el şi el însuşi. Îşi aminti plăcerea totală şi îmbătătoare, senzaţia de împlinire de a fi cu el însuşi, doar el cu el însuşi împotriva lumii, fără să se teamă de singurătate.

Personajele cărții nu sunt foarte numeroase și printre acestea se numără scenarista Hillary Thomas, misteriosul Bruno Frye, Anthony Clemenza. Hillary este o femeie puternică care are parte în carte de surpriza vieții ei: un psihopat încearcă să o ucidă și tocmai atunci când este sigură că l-a ucis, el se întoarce. Cum de a fost posbil așa ceva, aflați dacă citiți această carte extrem de palpitantă. Cert este că toată acțiunea este extrem de palpitantă, conflictul mi s-a părut foarte bine pus la punct. Și nici finalul nu este mai prejos decât restul cărții. Nu vreau să mai dezvălui prea multe, așa că vă recomand din tot sufletul să o citiți și să reveniți cu o părere!

Impresii lectură IANUARIE 2016

bulldog wearing eyeglasses sleeping over a good novel

english bulldog wearing eyeglasses sleeping over a good novel

Nu știu vouă, dar mie mi s-a părut că prima lună a anului a trecut foarte repede și că deși a trecut într-un ritm alert, sunt bucuroasă că am reușit să citesc 8 cărți, una mai interesantă ca alta. Dintre cele 8 cărți citite în ianuarie, pe 2 le-am recitit din dorința de a retrăi sentimentul trăit de la prima lectură. Dacă a fost sau nu așa, vă invit să aflați citind până la capăt acest mic review al lecturilor pe luna care a trecut. Așadar, în ordine perfect cronologică am citit:

  • Suflete damnate (Yrsa Sigudardottir) – un roman scris de o islandeză cu mult talent literar. Este un thriller încărcat de mister, cu personaje inedite și crime foarte ciudate. Am citit cartea cu sufletul la gură și vă spun că trebuie neapărat să îl citiți. În momentul în care voi publica recenzia pentru această carte, va apărea aici un link. 
  • Cea mai frumoasă carte din lume (Éric-Emmanuel Schmitt) – volumul este de fapt o colecție de 8 povestiri, iar ultima dintre ele dă chiar numele volumului. Mi-a plăcut foarte mult cartea, o recomand și o să îi dedic o recenzie separată. 
  • Șoapte (Dean Koontz) – un roman thriller plin de mister, cu foarte multă acțiune. Acest roman m-a șocat, m-a tulburat și m-a intrigat la culme. Cum de un ucigaș se poate întoarce din morți după ce a fost ucis de victima sa? Răspunsul apare abia la finalul romanului și reacția mea, vă spun sincer, a fost de genul : IMPOSIBIL! Dacă vreți o carte de care să nu vă mai dezlipiți, vă spun sincer că trebuie să îl încercați. La fel, va avea o recenzie separată. 
  • Teodosie cel Mic (Răzvan Rădulescu) – este un roman fantasy pe care l-am recitit cu plăcere și pe care vi-l recomand!
  • Violeta din safe (Rodica Ojog-Brașoveanu) – eu personal o iubesc pe această autoare româncă și îi admir stilul literar. Acest roman polițist are de toate: mister, acțiune, umor, intrigi de tot felul. Recomand!
  • Șoimul maltez (Dashiell Hammett)  – este tot un roman polițist foarte fain, a reușit să mă țină cu sufletul la gură și care prezintă goana după găsirea unei statui din aur foarte râvnite de infractori. Mi-a plăcut!
  • Moș Goriot (Honore de Balzac) – cred că este primul roman al lui Balzac pe care eu l-am citit și acum l-am recitit cu mult drag și cu dorința impetuoasă de a-l mai reciti odată. Acum mi-a plăcut mult mai mult ca prima oară. Dacă vă place literatura clasică franceză, îl recomand!
  • Bal mascat (Ionel Teodoreanu) – autorul cărții La Medeleni păstrează și în acest roman ideea de copilărie, adolescență și maturitate, radiografiind suflete și depănând amintiri cot la cot cu cititorul. Prima parte a cărții mi s-a părut mai anostă din cauza descrierilor interminabile, dar a doua parte și finalul m-au fascinat!

Voi ce cărți interesante ați citit în luna ianuarie a acestui an?Ce recomandări aveți? :)

Suflete damnate – Yrsa Sigurdardottir

suflete-damnate-seria-gsp_1_fullsize-657x1024

Autor: Yrsa Sigurdardottir

Naționalitate: islandeză

Titlu original: My Soul To Take

An apariție: 2006

Nota mea: 5/5

Serie: DA (este a doua carte din seria Thóra Gudmundsdóttir, alături de Last Rituals, Ashes to Dust, The Day is DarkSomeone to Watch Over Me: A Thriller, Brakid) – total:6 cărți

Tip carte: thriller, mister

Yrsa Sigurdardottir este o scriitoare islandeză de mare succes care îmbină armonios meseria de inginer cu cea de scriitor. Suflete damnate este singurul roman al său pe care eu l-am citit până acum și sinceră să fiu, mi-a depășit toate așteptările. M-a ținut pe tot parcursul lui cu sufletul la gură și chiar nu mă așteptam să fie un roman atât de palpitant și interesant. Am început cartea cu câteva zile înainte de finalul anului 2015, dar nu am reușit să îl termin decât după aproape o săptămână și asta pentru că am fost plecată și timpul nu mi-a permis.

Cu vreun an înainte, Thóra îl ajutase pe Jónas, un afacerist bogat de vârstă mijlocie, să pună la punct contractul de cumpărare a unei proprietăţi cu două conace din peninsula Snaefellsnes. Jónas plecase în străinătate şi făcuse avere foarte repede, specializându-se în achiziţionarea unor posturi de radio aflate în pragul falimentului, pe care le punea pe picioare şi le revindea cu un profit uriaş. Thóra habar n-avea dacă fusese ciudat de la început sau dacă devenise excentric din pricina banilor; cert e că acum era absorbit de filosofia New Age şi avea de gând să construiască un ditamai centrul de întruniri sau un fel de hotel balnear, unde oamenii puteau veni să se vindece de toate maladiile trupeşti şi spirituale cu ajutorul terapiilor alternative.

Mi-a plăcut mult felul în care autoarea scrie, felul în care descrie personajele, dar și finalul neașteptat al cărții. Suflete damnate este un roman thriller care conține foarte mult suspans și care a reușit să mă șocheze puțin. Personajul principal al cărții este avocata Thora Gudmundsdóttir și din câte am înțeles eu, ea apare și în celelalte cărți ale scriitoarei islandeze. Inteligența și ambiția Thorei sunt puse la grea încercare atunci când dintr-o avocată de rând se transformă într-un detectiv acerb ce trebuie să găsească un criminal sadic. Dacă citiți cartea o să aflați despre tradițiile și superstițiile islandezilor și despre patronimele folosite de aceștia.

― Nicio problemă. Acum nu-i în hotel, dar cred c-o să se întoarcă mâine.
În cele din urmă, Jónas a găsit ceea ce căuta în sertar. I-a întins Thórei o cheie veche şi grea prinsă pe un inel mare din oţel.
― Asta e cheia de la vechea pivniţă. Acolo se află cutiile despre care ţi-am povestit. Te rog să te uiţi prin ele. O să găseşti nişte lucruri interesante care ne-ar putea ajuta să înţelegem de ce e bântuit locul ăsta.

Titlul cărții este în opinia mea unul foarte bine ales, el subliniind cumva ideea de joc malefic în care personajele cărții sunt incluse. Deși eram sceptică că această carte mă va putea captiva, se pare că încă nu le-am văzut pe toate. Este o carte extraordinar de bună și dacă vă place genul thriller, vă recomand!

Era tipa care întrebase despre arhitectă cu o zi înainte, chiar când trecuse el pe lângă biroul de recepţie. Nu avea chef să stea de vorbă cu ea. Absolut niciun chef. Nu era greu de bănuit cam ce întrebări voia să-i pună. Aşa că a întors caiacul uşor şi, înainte să mărească ritmul, s-a uitat instinctiv la padelă, ca şi când s-ar fi aşteptat să mai fie sânge pe ea. Dar nu se mai vedea nimic. Normal! Pentru că o spălase şi ori de câte ori făcea o treabă, o făcea cum trebuie. A vâslit mai departe.

Două crime care nu au aparent nicio legătură sunt comise de un personaj la care vă așteptați cel mai puțin. Problema este că pe tot parcursul romanului sunt prezentate mai multe personaje și în mintea mea de cititor extrem de curios se derula un întreg scenariu: cine le-a ucise pe cele două personaje?cu ce motiv? Și dacă vă spun că locuitorii din zona respectivă sunt fermi convinși că locul este bântuit de fantome ce vor răzbunare, oare am reușit să vă conving să citiți cartea?!

― Dacă îmi permiteţi să adaug, a spus reprezentatul comisariatului, este limpede că doi oameni au fost omorâţi de una şi aceeaşi persoană şi avem motive să credem că persoana cu pricina este prezentă în această sală. Nu încape îndoială că aceste crime afectează grav interesul public, din moment ce nu e limpede dacă ucigaşul îşi alege victimele după alt criteriu în afară de propriul capriciu. Următoarea victimă poate fi oricine. Dacă se consideră că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate în primul articol, cerem ca suspectul să fie reţinut pe baza celui de-al doilea articol, cu privire la interesul public.

Cartea a primit de la mine 5 steluțe din 5 din o mie de motive: personajele care sunt foarte bine construite și prezentate, acțiunea care te ține cu sufletul la gură, conflictul principal, finalul cărții care pe mine m-a dat pe spate. Totul merită maximul de steluțe. Ca să nu mai zic că acest roman ascunde mai multe secrete decât pare la prima vedere și aproape toate personajele ar putea primi cu succes titlul de ucigaș calificat. Tot de aceeași autoare plănuiesc să citesc și romanele Zile întunecate și Cenușă și pulbere.  Vă recomand cu mare drag această carte și vă aștept să îmi spuneți dacă ați citit cartea, dacă v-a plăcut și dacă ați mai citit altceva de aceeași scriitoare.

Cea mai frumoasă carte din lume -Eric-Emmanuel Schmitt

Eric-Emmanuel-Schmitt-Cea-mai-frumoasa-carte-din-lume-si-alte-povestiri

Autor: Eric-Emmanuel Schmitt

Naționalitate: franceză

Titlu original: Odette Toulemonde et autres histoires

An apariție: 2002

Număr pagini: 181

Tip carte: povestiri

Nota mea: 5/5

Înainte de a începe recenzia propriu-zisă a cărții, vreau să vă spun că de Schmitt am citit până acum doar o singură carte, Oscar și tanti Roz și abia acum când scriu aceste rânduri îmi dau seama că nu i-am făcut o recenzie. Este un roman tare frumos, sensibil și care mi-a plăcut foarte mult. Și îmi doresc mult ca în viitorul apropiat să îi rezerv o mică recenzie în care să vă spun ce părere am despre acel roman.

Ridicându-se, îşi scutură capul şi alungă amintirile. Adio, crâmpeie de trecut! Wanda controlează tot, corpul ei, comportamentul, afacerile, sexualitatea, trecutul ei, tot. Trebuie să petreacă o vacanţă extraordinară. De altfel, a plătit pentru asta. (Wanda Winnipeg)

Cartea despre care vreau să vă spun acum, Cea mai frumoasă carte din lume, nu este un roman, cum probabil vă așteptați și cum sigur mă așteptam eu. Este o colecție de 8 povestiri și vreau să le menționez în ordine cronologică: Wanda Winnipeg, E o frumoasă zi cu ploaie, Intrusa, Falsul, Totul pentru a fi fericită, Prințesa desculță, Odette Toulemonde, Cea mai frumoasă carte din lume.

Cine era intrusa aceea? Era a treia oară, cel puţin… Precedentele apariţii fuseseră atât de fugare, încât Odile crezuse că imaginaţia îi joacă feste, dar acum avuseseră amândouă răgazul să schimbe o privire; i se părea chiar că cealaltă, după ce surpriza trecuse, se strâmbase de teamă când o luase la fugă. (Intrusa)

Povestirea care dă numele volumului, Cea mai frumoasă carte din lume, este după părerea mea cea mai interesantă dintre cele 8 scrieri. Nu vreau să vă dezvălui prea multe despre subiectul povestirii, așa că prefer să vă spun doar atât: cartea despre care se vorbește în povestire va fi un liant, o legătură între cei lipsiți de libertate și cei liberi. Interesant, nu?

Faptul că îl întâlnisem pe neaşteptate pe fiul soţului meu, sosia lui exactă cu douăzeci de ani mai puţin, stârnea în mine o exaltare de îndrăgostită. Ar fi trebuit de fapt să simt gelozie faţă de femeia aceea, dar eu voisem să mă arunc în braţele fiului ei. (Totul pentru a fi fericită)

O altă povestire care mi-a plăcut foarte mult este Intrusa, în care o femeie descoperă că viața îi este dată peste cap peste noapte, convinsă fiind că o altă femeie o urmărește permanent. Ce se întâmplă de fapt și care este misterul din spatele povestirii, nu veți afla decât dacă o veți citi. Finalul ei este pur și simplu impresionant și te lasă mască.

— Caietul e în posesia mea. Pentru că mama mea a fost prima care a părăsit pavilionul 13, a izbutit să o scoată cusută în fuste. Mama a murit, celelalte la fel. Cu toate astea, fiicele colegelor de captivitate vin s-o consulte din când în când: luăm ceaiul împreună, vorbim despre mamele noastre, apoi o recitim. Mie mi-a revenit misiunea de a o păstra. Când nu voi mai fi aici, nu ştiu unde va ajunge. Se va găsi oare un muzeu care s-o accepte? Mă îndoiesc. Totuşi, e cea mai frumoasă carte din lume. Cartea mamelor noastre. (Cea mai frumoasă carte din lume)

Nu vreau să prezint fiecare povestire în partea pentru că aș da prea multe detalii, dar vreau să subliniez în linii mari că veți găsi 8 povești extraordinare ale unor personaje foarte diferite, dar în același timp foarte asemănătoare. Cam toate personajele trăiesc iluzii și deziluzii, iar acest lucru mi s-a părut incredibil de bine conturat. Scriitorul francez are un dar aparte de a viață unor personaje memorabile și extrem de frumoase în alcătuirea lor. Dacă nu ați citit însă acest volum, vă invit să o faceți. Nu veți regreta!

Piața Washington – Henry James

piata_washington_mic

Autor: Henry James

Naționalitate: americană

Titlu original: Washington Square

An apariție: 1880

Număr pagini: 240

Tip carte: roman clasic

Nota mea: 5/5

Henry James a fost un autor clasic american ce  a scris numeroase romane, cum ar fi Piața Washington, Portretul unei doamne, Daisy Miller, Ambasadorii, etc. Până să citesc Piața Washington, nu mai citisem nimic de acest autor și vreau să vă spun că așteptările mele legate de acest roman au fost întrecute.

ÎN PRIMA JUMĂTATE A ACESTUI veac, mai exact către sfârşitul ei, trăia în oraşul New York un doctor foarte căutat, care se bucura, într-o măsură neobişnuită poate, de preţuirea ce în Statele Unite a fost dintotdeauna acordată reprezentanţilor distinşi ai profesiunii medicale. 

Am citit cartea la sfârșitul lui 2015, dornică de noi descoperiri în materie de autori. Și cum prima mea dragoste a fost literatura clasică, am ales să citesc o carte scrisă de Henry James. Cartea prezintă povestea familiei Sloper, familie ce locuiește în New York-ul secolul al XIX-lea, mai exact în Piața Washington.

Din cauza lipsei mijloacelor de trai, a unei profesii, a unor resurse sau perspective sigure, faci parte dintr-o categorie din care ar fi imprudent să aleg pe soţul fiicei mele, o fată neajutorată, dar cu o avere frumoasă. Sunt pregătit să te simpatizez în orice altă calitate. Ca ginere însă, te detest.

Romanul este format din 35 de capitole, dar nu vă speriați, pentru că se citește foarte repede și nu depășește 240 de pagini (depinde și de ediția cărții, bineînțeles). Acțiunea începe lent, sunt utilizate descrieri ample ale doctorului Sloper și descrieri ulterioare ale Pieței Washington. Aflăm că familia Sloper este formată din doctorul Sloper și fiica acestuia, Catherine, alături de surorile medicului, doamna Penniman și doamna Almond.

Doctorul Sloper a plecat cu acele cuvinte răsunându-i uşor în urechi: “N-o lăsaţi să se mărite cu el!” Ele îi dădeau satisfacţia morală de care amintise şi erau cu atât mai preţioase, cu cât, evident, o făcuseră pe biata doamnă Montgomery să sufere amarnic pentru mândria familiei.

 

Titlul face referire la locul desfășurării a mare parte din acțiune. De asemenea, conflictul cărții este unul puternic, un conflict ce capătă contur pe măsură ce este parcursă cartea. În urma morții soției sale, Sloper rămâne să își crească unica fiica, pe Catherine, dezamăgit profund de acest copil fără însușiri deosebite. Destinul însă îi oferă fetei și lucruri bune, un ajutor enorm din partea mătușii Penniman, care o crește pe Catherine ca pe propria fiică. Înzestrată ulterior cu o avere considerabilă, dar și cu o frumusețe aparte, tânăra devine ținta unui vânător de zestre, Morris Townsend. 

Catherine o asculta cu un amestec de interes şi de rezervă. Devotamentul intens al mătuşii Lavinia pentru cauza nepoatei era evident, iar Catherine, în ultimul an, cutreierând prin galeriile şi bisericile din străinătate, şi alunecând cu poştalionul pe şoselele netede, în timp ce gânduri niciodată rostite îi înfloreau în minte, simţise adeseori dorinţa de a avea alături o persoană inteligentă, de acelaşi sex. 

Personajul meu preferat este Catherine Sloper, tânăra cu suflet pur care vede în iubire împlinirea sufletească și care încearcă ține piept recomandărilor tatălui. Am perceput-o ca pe o fată foarte naivă, trăsătură pe care scriitorul o conturează foarte bine în prezentarea tinerei. Pe de altă parte, deși este personajul negativ al cărții, Morris este și el un personaj bine conturat și un reprezentat de marcă al celor din categoria lui de personalitate.

Se gândea că ar putea totuşi să-l asigure că, orice s-ar întâmpla, Catherine are să stea foarte liniştită – nu o să facă nicio scenă. Plimbarea se prelungi şi, pe drum, doamna Penniman şi-a mai luat şi alte angajamente, încât până la sfârşit povara ei se mărise considerabil, Morris fiind gata, cum era şi firesc, să treacă totul în seama ei.

Întregul roman prezintă practic în detaliu viața acestei tinere deosebite și visurile sale legate de fiorii primei iubiri, dar și prezența lui Morris în viața sa. În plan secund, sunt mătușile fetei care încearcă să îi influențeze viața. Mi-a plăcut foarte mult acest roman, mi-au plăcut la fel de mult personajele fascinante ale cărții și m-a surprins un pic finalul. Este o carte foarte frumoasă, interesante, după cum v-am mai spus deja, se citește foarte ușor și cred că  abia aștept să citesc și altceva scris de Henry James. Vă recomand călduros acest roman și aș vrea să îmi spuneți dacă l-ați citit sau dacă ați citit altceva scris de acest autor.

Autori pe care i-am descoperit în 2015 (I)

În 2015 am citit o mulțime de autori până atunci necunoscuți mie și în cele ce urmează voi încerca să facă o listă cu acești autori și cu ce cărți am citit de la ei. Menționez că în cele ce urmează includ doar părerea mea și nu spun că anumite cărți nu sunt bune, ci doar că nu m-au atras pe mine sau nu sunt genul meu. Așa că aveți libertatea să le citiți și să decideți singuri dacă o carte vă place sau nu, fără să vă lăsați influențați de părerile altor cititori.

  • Alice Munro (singura carte pe care am citit-o scrisă de Munro este Ură.Prietenie.Dragoste. Căsătorie. Nu m-a impresionat deloc atunci când am citit-o, așa că i-am dat 1 din 5 steluțe.)
  • Muriel Spark ( am citit până acum doar Domnișoara Brodie în floarea vârstei și i-am dat 3/5 steluțe. Nu este o carte rea, are multe părți bune, dar țin minte că anumite scene din carte m-au lăsat rece și mă așteptam la mai mult.)
  • Jude Devereaux ( este o scriitoare de romane de dragoste și am citit de la ea Femeia pierdutăun roman destul de drăguț pe care vi-l recomand dacă sunteți pasionații acestui gen romantic)
  • Suad (am citit Arsă de viei-am acordat 4/5 steluțe și este o carte care m-a tulburat mult, dar care chiar mi-a plăcut)
  • James Oliver Curwood ( de el am citit Grizzly, stăpânul munților, o carte de aventuri extrem de frumoasă!)
  • Iris Murdoch (am citit Clopotul, carte care nu m-a impresionat foarte tare și care a primit de la mine 3/5 steluțe)
  • Kerstin Gier ( am citit Roșu de rubin, o carte fantasy excelentă pentru adolescenți, dar care pe mine nu m-a atras)
  • Haruki Murakami ( o fi el extrem de lăudat, dar eu nu am rezonat cu el și nici nu prea am înțeles îmbălmăjeala din Cronica păsării-arc. Doar această carte am citit-o până acum de el. )
  • Jean Bart ( de Bart am citit Europolis, o carte extrem de frumoasă despre frumusețea Sulinei și a locuitorilor din zonă. Recomand!)
  • Kim Ewards (am citit Fiica tăcerii și mi-a plăcut foarte mult. Cartea prezintă destinul unei supraviețuitoare cu sindrom Down și modul în care viața celor din jur este influențată de prezența unui copil cu această boală. Este un roman cutremurător pe care dacă nu l-ați citit, vă recomand să o faceți!)
  • Kuprin (am citit Duelul, un roman rusesc destul de complex, dar pe care eu personal l-am găsit cam greoi )

Urmează curând a doua parte a acestui articol. Voi ce autori noi ați descoperit în 2015?

Impresii lectură DECEMBRIE 2015

În luna decembrie am reușit să citesc un număr de 7 cărți. Am citit autori noi pentru mine și cărți extrem de frumoase și interesante. În ordine cronologică, acestea sunt:

  • Soția călătorului în timp (Audrey Niffenegger) – este un roman destul de interesant, mi-a plăcut, însă nu pot să spun că m-a dat pe spate. Dacă dați click pe titlul cărții, veți putea citi recenzia făcută.

vff

 

  • Nopți albe pentru Minerva (Rodica Ojog-Brașoveanu) – este un roman polițist foarte fain, scris în stilul binecunoscutei Rodica Ojog-Brașoveanu

17_rodica-ojog-brasoveanu---nopti-albe-pentru-minerva

  • Autopsia satanei (Luis de la Higuera) – un roman un pic creepy, cu personaje interesante și o acțiune pe măsură

autopsia-satanei_1_fullsize

  • Nono (Renata Carageani) – este povestea unui ursuleț care descoperă lumea, prietenia și află valoarea multor lucruri…cu toate acestea nu este o carte pentru copii, ci mult mai complexă

nonomio

  • Piața Washington (Henry James) – un roman clasic care prezintă povestea unor destine deosebite și are în centru o temă interesantă

piata_washington_mic

  • Mama (Pearl S. Buck) – o carte tulburătoare care nu mai are nevoie de nicio prezentare. Recomand!

mama pearl

constandina-uruma-ce-mult-te-am-iubit_1_fullsize