Castelul de nisip, Iris Murdoch

castelul-de-nisip_1_fullsize

Autor: Iris Murdoch

Nationalitate: irlandeza

Titlu original: The Sandcastle

An aparitie: 1957

Nota mea: 2/5

Prima carte a lui Iris Murdoch citită de mine și care nu a reușit să mă prindă deloc. Nu spun că nu merită citită, vă spun doar că acțiunea cărții nu te face să nu o mai lași din mână, așa cum reușesc să facă alte cărți. Bill și Nan Mor sunt doi oameni căsătoriți care, mie cel puțin, mi-au indus ideea unei căsătorii exact cum NU ar trebui să fie.

Discuții anoste, încruntări din sprâncene, probleme legate de cei doi copii adolescenți și o veșnică fugă după libertate. Cel puțin în cazul lui Mor. Că este Bill Mor fascinat de puștoaica Rain Carter, m-am obișnuit cu ideea, dar ce nu mi s-a părut foarte atractiv pentru un cititor care chiar vrea să fie prins în atmosfera textului este această legătură a lor, care la final rămâne în coadă de pește.

Prea multe pagini în care Mor visează la Rain și prea multe cuvinte transpuse acolo de autoare care nu spun de fapt nimic. Mă așteptam să găsesc un mesaj interesant în text, dar nu, nu l-am găsit.
Și nici când am terminat cartea de citit (de altfel, cu multă greutate) nu am scăpat de senzația de banalitate și roman de duzină.

Castelul de nisip din titlu, cred eu, se refera la iluzii umane, la ideea ca viata si intamplarile sale se dovedesc de multe ori simple iluzii. Chiar si iubirea poate fi o iluzie, cum este cazul lui Bill Mor.

Cu toate acestea, vă recomand să citiți carte. De ce? Pentru că gusturile noastre diferă întotdeauna și mai este și faptul că gusturile nu se discută. Mi s-a întâmplat de multe ori să îmi placă foarte mult cărți criticate de multă lume, dar și invers, să nu mă atragă cărțile supralăudate.
Vă aștept cu o părere despre această carte!

Îngeri căzători, Tracy Chevalier

tracy-chevalier---ingeri-cazatori-7872451

Autor: Tracy Chevalier

Naționalitate: americana

Titlu original: Falling Angels

Alte carti : Fata cu cercel de perla

An aparitie: 2001

Nota mea: 5/5

“Eu știu ce sunt de fapt: sunt îngeri care se prăvălesc în timp ce poartă mesaje de la Dumnezeu spre noi. Aripile lor fac dâre pe cer până când sunt în stare să-și regăsească echilibrul.”
De la lectura cărții Fata cu cercel de perlă care mi-a plăcut enorm, am rămas cu ideea că stilul acestei autoare este cât se poate de interesant și am spus că dacă voi mai avea ocazia să citesc și alte cărți scrise de Tracy Chevalier, o voi face. Și uite că doi ani mai târziu, am avut ocazia să citesc Ingeri căzători. De unde vine de fapt acest titlu? Părerea mea este că titlul are o dublă semnificație: fascinația Laviniei pentru stelele căzătoare care în concepția sa de copil innocent sunt de fapt îngeri trimiși de Dumnezeu sau referirea la dubla tragedie de la finalul cărții, care arată cât de șubredă este existent noastră pe Pământ. În ciuda faptului că familiile celor două fetițe fac eforturi să se suporte reciproc, Maude și Lavinia sunt legate de o profundă prietenie ce va dăinui mereu.

Ce mi-a plăcut foarte mult este faptul că fiecare personaj are șansa la propriile replici și gânduri și aflăm acțiunea cărții din perspectiva mai multor personaje. Cel mai antipatic personaj al romanului mi s-a părut a fi Edith Coleman, bunica lui Maude. Este tipul soacrei acre, enervante și nesuferite. Cele două fetițe sunt fascinate de atmosfera cimitirului și alături de Simon, băiatul groparului, au ocazia să exploreze acest univers mai puțin obișnuit pentru ele.

Cartea este mult mai complexa decât v-am prezentat-o eu și nu ar avea rost să vă spun mai multe pentru că, nu-i așa, nu ar mai avea niciun farmec dacă v-aș dezvălui prea multe din acest roman.

Grădina uitată, Kate Morton

DSCN6132

Autor: Kate Morton

Nationalitate: australiana

Titlu original: The Forgotten Garden

An aparitie: 2008

Nota mea: 5/5

 “ Trei este numărul timpului, căci nu vorbim noi despre trecut, prezent și viitor? Trei este numărul familie, căci nu vorbim noi despre mamă, tată și copii? Trei este numărul zânelor, căci nu le căutăm noi printre stejari, cenușă și spini?”

Este prima carte a lui Kate Morton pe care am citit-o și nu aș fi crezut că îmi va place atât de mult. M-a fascinat încă de la primele rânduri și m-a făcut să o citesc într-un timp record, ținând cont de numărul de pagini generoase. Am citit-o în două zile.

Ca să vă rezum pe scurt subiectul cărții, trebuie să vă spun că romanul vorbește despre căutarea identității pierdute. Nell este cea care își va căuta până la sfârșitul vieții adevărata identitate, încercând să afle cine îi sunt părinții adevărați.

Cartea este structurată în două părți și fiecare dintre cele 51 de capitole scurte face referire la anul 1900, 1976 si 2005. Așadar, acțiunea se petrece alternativ, între cei trei ani menționați. Încă de la primele pagini am fost învăluită de atmosfera de basm a cărții, de acțiunea din ce în ce mai interesantă. Cartea vorbește despre familie, despre copilărie și despre copilăria Elizei, cea la care face titlul referire.

Cine este Eliza Makepeace? Doresc să vă las pe voi să descoperiți, așa că vă spun doar atât: este cea care a jucat un rol deosebit în viața lui Nell. Nu doar că a atras fetița în lumea basmelor, dar a constituit și un pion important în viața acesteia. Cum anume, veți vedea dacă citiți cartea. Cartea ascunde un secret, secret ce va fi dezvăluit abia la finalul romanului. Nu vă lăsați descurajați de mărimea romanului, vă garantez că dacă veți citi primele pagini, nu veți mai putea să o lasați din mână!

Arta conversației, Ileana Vulpescu

descărcare

Autor: Ileana Vulpescu

Naționalitate: română

An apariție: 1992

Nota mea: 5/5

Alte cărți de aceeași autoare: De-amor, de-amar, de inima albastra și Rămas bun casei părintești

După ce am parcurs alte două cărți minunate scrise de Ileana Vulpescu (De-amor, de-amar, de inimă albastră și Rămas bun casei părintești), am ajuns și la lectura unei alte cărți faimoase și anume, Arta conversației. Am citit pe forumuri multe lucruri bune despre acest roman, toată lumea îl laudă și spune cât este de deosebit. Nu neg acest lucru, dar mie personal mi-au plăcut mai mult celelalte două cărți de care v-a spus deja. Mai ales prima dintre ele. Stilul este același în toate trei cărțile, sunt scrieri cu caracter autobiografic, în care sunt împletite amintiri personale și personaje foarte vii și autentice.

Personajul principal al cărții este Sânziana Hangan, o femeie doctor cu o personalitate foarte puternică. I-am admirat tăria de caracter, am admirat faptul că a știut să renunțe la o căsnicie care îi făcea mai mult rău decât bine. Am admirat-o pentru faptul că avea grijă singură de două fetițe minunate, și chiar dacă cea mai mică era copil din flori, a avut tăria să păstreze sarcina și să o crească singură. Cartea este emoționantă, tulburătoare și extrem de apropiată sufletelor celor care vor să citească o carte de suflet. Nu o ocoliți, este o carte care vă va dărâma din temelii multe convingeri și prejudecăți personale. Cel puțin așa s-a întâmplat în cazul meu.

Acțiunea nu este una complicată, rând pe rând își fac apariția în carte persoane care i-au marcat viața Sânzianei. Are parte de o supriză, nu vă spun care ci vă spun doar că o să vă surprindă cu adevărat. Sânziana își rememorează viața, vede cu ochii minții iubirile din trecut și își amintește cu melancolie de cumpenele cărții.

Vă recomand cu mare drag cărțile Ilenei Vulpescu și vă spun că nu veți regreta citindu-le!

Cum să facem față vieții?

woman_in_forest-300x199

Scriu acest mic articol intr-un moment al vietii mele in care ma simt daramata, ma simt infimă în fața lumii din jurul meu, în fața zilelor ce vin. Dacă mă întreabă cineva ce am, pot doar să spun că nu știu. Și de ce nu știu?Pentru că nu știu și atât.
Și acum vin și îmi pun întrebarea: cum să facem să rezistăm în fața presiunilor zilnice, cum facem să ne păstrăm mereu cu zâmbetul pe buze? Prin exercițiu. Putem încerca să ne schimbăm modul de gândire, putem încerca să ne automotivăm. Fericirea noastră nu se află în ceilalți, ci în noi.
Am momente în care, ca orice om, nu mă mai recunosc. Am momente în care simt că îmi vine să urlu. Și am momente în care cei dragi mă ajută să revin cu picioarele pe pământ. Și tare bucuroasă sunt când îmi dau seama că astfel de momente vin și trec. Tristețea nu durează la nesfârșit, și nici durerea. Depinde doar cum privim noi viața și lucrurile din viața noastră. Așadar, trebuie să le fim recunoscători celor apropiați că ne sunt aproape când avem nevoie, când ne ridică din morcilă când nu vrem să vedem că în afara ei este o câmpie cu flori. Sau nu. Ideea este să vrem să luptăm și să fim recunoscători vieții că ne dă o șansă să luptăm!

Maidanul cu dragoste, G. M. Zamfirescu

maidanul-cu-dragoste_1_fullsize

Autor: G. M. Zamfirescu

Naționalitate: română

An aparitie: 1933

Nota mea: 5/5

Alte cărți: nu

Destinul meu începe mizer într-o mahala cu nume rușinos. Închid ochii și revăd decorul, ca un desen în cărbune peste care a trecut, apăsat, mâna unui copil nebunatic.

Un roman prezentat prin ochii inocenți ai unui copil, un cartier fără nume, personaje diverse care ilustrează perfect viața de mahala și o atmosferă cutremurătoare …așa aș descrie eu această carte formidabilă.

Imaginați-vă o casă ocupată de mai multe familii de chiriași guralivi, certuri zilnice, umilință, comportament animalic. Și toate astea cernute prin sufletul unui băiat care nu înțelege existența în afara atmosferei de mahala. Tino Stavros, Gore, Safta, Mădălina, Sultana, Ivan sunt câteva dintre personajele care alcătuiesc o societate degradată, de mahala. Cartea are pe alocuri o puternică tentă erotică și anumite detalii ale cărții mi-au  lăsat un gust foarte amar.

Cartea lui Zamfirescu este extrem de tulburătoare: fiecare pagină se transforma în ochii mei într-o realitate mult prea crudă. Fete care își vând corpul la bordel, bărbați care își bat zilnic nevestele , soții care în aparență sunt cinstite dar își înșală soții cu prima ocazie ivită, țațe care stau la bârfă. Așa arată acest roman: un spectacol grotesc care prinde contur la începutul cărții și nu se temperează nici măcar aproape de final.

Când am văzut prima dată cartea în raftul unui anticariat, m-am gandit că titlul face referire la o poveste de dragoste. Însă maidanul din titlu nu se potrivea sub nicio forma cu dragostea. Așa că am cumpărat cartea, rezervându-mi o surpriză pe măsură. Am citit-o cu sufletul la gură.

Vă recomand cartea și sper să fiți pregătiți psihic și emoțional pentru aceste pagini frumoase și tulburătoare!

13 la cină, Agatha Christie

27795_48431

Autor: Agatha Christie

Naționalitate: britanică

Titlu original: Lord Edgware dies

An apariție: 1933

Nota mea: 5/5

A minți deliberat…E un lucru. Dar, a fi sigur de ceea ce știi, fapte, idei și adevărul lor esențial, astfel încât detaliile nu mai contează, iată, prietene, caracteristica oamenilor cinstiți.

O altă carte a Agathei Christie pe care am citit-o cu multă plăcere. Cum ușor vă puteți imagina, este o carte polițistă din care nu putea să lipsească faimosul detectiv Hercule Poirot. Moartea lordului Edgware ridică mari semne de întrebare, mai ales că aceasta survine la puțin timp după cererea lui Lady Edgware ca Poirot să îi convingă soțul să consimtă la divorț.

Aceasta este de fapt lovitura de grație din roman și astfel totul se complică pe măsură ce este parcurs romanul. Agatha Christie crează în romanul său un fel de diversiune: în scenă apar rând pe rând mai multe personaje care ridică suspiciuni. Nici când mai aveam de citit doar 50 de pagini, tot nu mi-am dat seama cine era adevăratul criminal. Și asta pentru că acțiunea devenise mult prea încâlcită ca să mai suspectez doar un singur personaj.

M-am tot gândit: să existe oare mai mulți complici la crimă?Să fi fost lordul ucis de soția sa? De nepotul său care îi urmărea de mult timp averea? Sunt întrebări la care nu o să vă dau eu răspunsul, ci o să vă las să îl găsiți singuri. Tot ce vă pot spune este că veți rămâne uluiți de identitatea ucigașului și de motivul pentru care acesta a comis crima.

Moartea lordului este urmată de alte două decese suspecte, așadar totul se complică și mai mult.Personal, m-a fascinat această carte și abia aștept să mai citesc alte cărți scrise de Agatha Christie!